THE SUMMER OF GEORGE. THE INDIAN SUMMER OF DAN.

În povestea trecută vă spuneam că reușisem să sparg gheața; acum aveam sentimentul că nimic nu mă mai poate opri.

Știți episodul din Seinfeld în care George decretează The summer of George? Pe scurt, decide să ia niște decizii importante și este absolut convins că nimic nu îi poate sta în cale și că în sfârșit: A VENIT VREMEA LUI! Și cum urma vara, decretează: THE SUMMER OF GEORGE COSTANZA!

Eh, peste niște mări și țari Dan Chitilă zicea la fel: a venit vremea mea și totul va merge strună.

Între noi fie vorba anul de grație 2014 (căci despre el vorbim) a fost un an excelent. Îmi făcusem un PFA, puteam factura liniștit, operam tururi și îmi trăiam visul.

Îmi aduc aminte că într-o zi din timpul săptămânii eram pe munte, prin Ciucaș, cu niște străini. Am pus o poză pe Facebook și am scris: I love my office today, so how is yours? Imediat a venit un comentariu: Fuck you, Dan! Cică invidia este ulcerul sufletului; a zis-o un filozof din antichitate, nu eu.

ȘI TOTUȘI, CUM DE A FOST 2014 UN AN AȘA BUN?

Aș spune că lucrurile au început cu adevărat să meargă atunci când am pus reclama pe Tripadvisor. Am făcut un cont acolo mai mult împins de alții fiindcă eu nu aveam tragere de inimă. Nu aveam chef să stau și să completez câmpuri peste câmpuri cu tot felul de informații.

Cert este că am făcut-o iar apoi turiștii au început să îmi lase acolo reviews. Uite așa s-a răspândit vorba și încet-încet reviewurile au convins…și au tot convins…și turiștii au tot venit.

În 2014 am făcut multe tururi, cele mai multe de o zi și de două. Am făcut însă și vreo câteva de 4, 6 zile. Eram omul orchestră: primeam emailuri și răspundeam la ele la orice oră din zi și din noapte, făceam facturi (atunci când nu uitam fiindcă petreceam mult timp pe teren iar hârtiile nu erau prioritatea mea), organizam transportul, mergeam cu turiștii, duceam mașina la spălat dupa fiecare tur, schimbam bani, făceam rezervări la pensiuni etc.

În anul ăla am dus în ture oameni din SUA, Anglia, Australia, Țara Galilor, Scoția, Africa de sud, Hong Kong, Elveția, Norvegia, Danemarca; au mai fost sigur și din alte țări însă nu mai țin minte fiindcă mă apropii de 40 de ani și încep să mă lase neuronii.

Tot începând cu 2014 au început să mă caute diverse hoteluri din București care în urmă cu ceva timp îmi dăduseră REJECT; ce să vezi, oaspeții lor erau interesați de hiking și de activități outdoor în general. Pentru mine asta a fost încă o dovadă a faptului că avusesem dreptate: străinii, chiar dacă stau la Hilton, vor sa facă și tururi active, nu doar culturale.

Așa de mult mă bucuram că am de muncă încât am făcut tot posibilul să nu refuz pe nimeni. Se întâmplau des situații de genul: eram într-un tur și îmi scriau turiști pentru ziua următoare: Dan, any available spots for tomorrow?

Nu am vrut să refuz pe nimeni așa că m-am zbătut foarte tare în acel an. Aveam capul plin de oferte de preț și trasee. Odată cu astea s-a acumulat și stresul iar pachetele de țigări s-au transformat rapid in cartușe. Era o combinație de fericire și teama că nu voi putea să mă ridic la standardele mele (care trebuie spus, erau foarte înalte).

În 2014 am învățat foarte mult: am învățat să lucrez cu Lightroom și Photoscape, am făcut oferte de preț, am compus și scris tururi, am învățat să vorbesc cu turiștii. Am călătorit foarte mult prin țară, în interes de serviciu (cum sună asta, interes de serviciu), și am descoperit și redescoperit multe locuri minunate.

În fine, tot ceea ce văzusem și făcusem eu în călătoriile mele reușisem acum să transpun în tururile pe care le ofeream.

Feedback-ul primit de la turiști a fost foarte bun. Toată lumea a fost foarte încântată, ca să nu zic dată pe spate, de România. Fie că era vorba de tururi de o zi sau de 2-3 zile, toate au avut succes.

La sfârșitul lui 2014 însă eram epuizat, atât fizic cât și mental. Dorința de a servi pe toată lumea, de a crește, alergătura încoace și încolo, agitația și presiunea pe care o puneam pe mine, toate astea m-au obosit. Nu mai spun că pentru mine nu mai existau weekenduri acasă, cu familia; cum venea ceva de muncă, intram în priză.

La sfârșitul lui 2014 aveam zeci de reviewuri de 5 stele pe Tripadvisor, mă plimbasem prin mai bine de jumătate de țară, cunoscusem o grămadă de străini mișto, ajunsesem să fumez aproape două pachete pe zi, încasasem mulți bani și cheltuisem pe măsură.

La sfârșitul lui 2014 aveam două certitudini: 1. eram falit dar fericit; 2. lucrurile luaseră amploare, aveam succes, așa că trebuia făcut pasul următor: să fac o firmă de turism și să îmi găsesc colaboratori.

Zis și făcut!