Despre extaz, agonie și multă determinare.
Scriu aceste lucruri din amintire fiindcă ele s-au întâmplat in 2013. La vreo două săptămâni după ce am demisionat m-am pus pe treabă.
Concret…
am gândit niște flyere pe care le-am dat în execuție unei cunoștinte. Mi-a plăcut rezultatul așa că am zis: hai să mă promovez, să arat lumii ce știu eu să fac. Dar lumea nu era pregatită.
- plin de entuziasm m-am dus la o agenție de turism din București. Am luat loc in fața unui individ insipid, inodor și incolor care a vorbit la telefon vreo 10 minute. Apoi și-a dat seama că sunt în fața lui și aștept, m-a întrebat plictisit ce doresc, i-am explicat, și apoi mi-a zis să las flyerele acolo. Și cam aia a fost.
- înarmat cu cel puțin un pachet de Marlboro roșu (deh, emoție mare) am luat la rând hotelurile importante de pe Calea Victoriei. Am împărțit flyere pe unde am putut și am fost luat peste picior și tratat cu dezinteres peste tot. Rezultatul? Am fumat un pachet de Marlboro destul de repede și m-am umplut de nervi. Apoi le-am promis celor de la hotel răzbunare; un fel de I’ll be back.
- mi-am dat seama repede că nu știam nici ce bani să cer pentru serviciile mele de ghid. Mi-am dat seama după ce am luat un tur pentru o firmă și am fost plătit cu o sumă absolut ridicolă (la care nu comentasem) pentru o zi foarte lunga de munca.
- m-am apucat să îmi fac reclamă pe Facebook. Am postat niște tururi și am primit multe JOIN (nu JOINT, atenție). În euforia care m-a cuprins am început să mă gandesc că o să am nevoie de microbuz, autocar, de ghizi. Mă cuprinsese panica.
Apoi m-am uitat să văd cine erau acei oameni interesați. Erau diverși cu nume diverse, din țări care mai de care mai exotice, evident neinteresați de ce promovam eu.
În concluzie, m-am calmat. Nu aveam nimic de lucru; doar mă amăgisem.
- un turist mi-a scris că prețul pe care îl ceream era prea mare. Disperat să îl agăț am făcut o greșeală clasică: am scăzut prețul. Omul nu a cumpărat nici așa (ce chestie, nu-i așa?), ba mai mult, a și comentat: că mai bine vine singur, că el de fapt nu are nevoie de ghid etc etc.
Ce am realizat dupa toate aceste întâmplări?
- ceea ce vreau sa vând are căutare. Nu am nici cea mai mică îndoială că voi avea succes.
- produsul/serviciul meu nu se adresează tuturor, ci doar unor anumite categorii socio-profesionale.
- fac ceva de nișa deci trebuie să fiu pregătit să fac multă reclamă pe partea asta.
- trebuie să vorbești despre activitatea ta peste tot, neobosit și cu entuziasm. Asta trebuie să fie parte integrantă din tine.
- pasiunea vinde.
- voi trage ca un cal de povară dar ulterior vor veni și banii.
- trebuie să construiesc mai întâi un serviciu valoros iar apoi voi avea și recompense financiare.
- un START UP va da rezultate scontate cam dupa doi ani de muncă asiduă.
În concluzie, cu toate că am fost foarte nervos, nu m-am lăsat descurajat ci m-am ambiționat și mai tare. Că na, ce nu te omoară te face mai puternic. Nu?