Rutina unui ghid fumător. Despre frici și auto control.

Am fost întrebat de mai multe ori ce vorbesc cu turiștii în timpul unui tur. Acuma, poate fi vorba de un tur de o zi, sau de unul de 13 zile (am făcut și din astea), dar ideea e că trebuie să vorbești ceva, nu? Dar să o iau un pic de la Adam și Eva.

În cazul meu, poate o să vă surprindă, dar nu a fost așa ușor precum pare. Ani de zile am avut trac așa că a trebuit să mă controlez, să mă educ, să îmi creez un alter ego (de fapt, mai multe) în relația cu turiștii.

Ani de zile tracul mi l-am stăpânit cu ajutorul fumatului; aveam o rutina care implica țigările și arăta cam așa: 

• să zicem că plecam într-un tur de o zi și trebuia să preiau turistul dimineața la ora 7. Mă trezeam în jur de ora 5 (aveam deja bagajele făcute) și ieșeam tiptil pe ușă. Mergeam la benzinăria de la colțul blocului iar acolo îmi cumpăram o cafea. Stăteam cu angajații de la benzinărie la fumat și cafea (ne știm de ani de zile deja) aproximativ 45 de minute. În acest timp îmi rulam în minte încă o dată programul pentru ziua respectivă și în același timp mă deconectam de la stres. Faptul că stăteam acolo și vorbeam banalități era extrem de relaxant și ma făcea să uit de întrebările care îmi alergau prin cap: Cum va fi turistul? Dacă nu o să îi placă traseul? Dacă se strică vremea? Dacă nu ies lucrurile așa cum vreau eu? 

Ziceam mai sus că îmi creasem un alter ego. Fiindcă nu mă simțeam stăpân pe mine și mi se părea că sunt ușor banal (sau poate chiar mai mult) fie apelam la manierisme și stiluri de vorbit de-ale unor artiști internaționali (și îi imitam adaptându-i la personalitatea mea), fie îmi cream un personaj de la zero, personaj care se mula pe personalitatea turistului; eram orice numai eu nu. Eram un Eu controlat și nesigur pe el.

Îmi aduc aminte că în 2014 am avut un grup de norvegieni. Nu mai făcusem niciodată ghidaj pe autocar așa că pentru mine era ceva nou; nu știam că pe autocar nu este ca la tururile private cu una – două persoane, unde interacțiunea este diferită. Pe autocar ai de-a face cu câțiva zeci de oameni și trebuie să vorbești foarte mult și aproape neîntrerupt.

Așa de agitat am fost înainte de tur încât am dat gata un pachet de țigări într-o oră. Când m-am urcat în autocar miroseam ca o scrumieră, aveam gura uscată și eram foarte nervos (a se citi agitat și crispat).

Țin minte că am încercat să le recit un discurs pe care îl memorasem însă am eșuat lamentabil și am transpirat de emoție în ultimul hal. Ca să scurtez povestea, în turul ăla (care a durat 3 zile) am fumat nenumărate pachete de țigări ca să încerc să mă liniștesc. 

Peste niște ani, pe măsură ce am căpătat experiență, am realizat că fumatul nu mă ajuta deloc în eliminarea stresului (ce surpriză, nu?); totul era de fapt în capul meu. 

Nu am renunțat la rutină însa am scos din ea țigările și cafeaua; acum beau ciocolată caldă și stau la palavre cu oamenii de la benzinărie fără să îmi mai pun acele întrebări care mă nelinișteau. Am renunțat și la alter ego, acum sunt doar eu la aproape 40 de ani, cu experiență și cu multe fire albe (la propriu).

Ce vorbesc cu turiștii?

Sigur, fiecare ghid are metoda lui, discursul lui. Eu incerc să aflu cât mai multe despre oaspeții mei înainte de tur. Pun diverse întrebări bine țintite iar din răspunsurile lor aflu cum este omul, în mare.

Folosesc apoi aceste informații ca să mă mulez pe ce îi place lui și bineînțeles, mă adaptez constant. Având niște cunoștințe destul de vaste în diverse domenii pot vorbi despre muzică, literatură, economie, artă, filme, etc.

Pe timpul turului sunt foarte atent la oameni. De exemplu, dacă observ că turistul se uită mult pe geam și admiră peisajele mă gândesc că este interesat de fotografie. Imediat, acolo unde am posibilitatea, schimb traseul și îl duc într-o zonă foarte fotogenică și ii arăt niște peisaje deosebite.

Ideea este că nu las omul să se plictisească și de obicei nu las pauze între discuții; încerc să țin omul angajat în conversație și îl provoc tot timpul să întrebe ceva sau îl duc eu acolo unde vreau.

Sigur, este foarte important să îți citești turistul. Sunt oameni care nu simt nevoia să vorbească mai deloc; am avut în excursii oameni care nu m-au întrebat nimic o zi întreagă (!), alții mi-au zis că și dacă nu vorbeam nimic și numai admiram peisajele împreună, pentru ei era ok…

Sunt alții care întreabă tot timpul ceva. Îți aruncă un tir de întrebări încât nu ai timp nici să respiri darămite să le răspunzi lor; am pățit și așa ceva.

Cert este că nu mă plictisesc niciodată cu turiștii fiindcă mereu găsesc sau inventez ceva de discutat (sau improvizez, spuneți cum vreți). Face parte din măiestria ghidului :).