De când am început turele cu copiii am auzit diverse păreri legate de această activitate, unele cu adevărat stranii. 

M-am hotărât să răspund întrebărilor și temerilor venite pe adresa redacției noastre 😎.

Să începem deci:

1. Nu am nevoie de altcineva care să îmi scoată copilul în natură, pe munte; îl pot duce singur.

Realitate: în 8 cazuri din 10 nu vei face asta, din diverse motive. O știi și tu și o știu și eu prea bine. În al doilea rând, fă-ți un calcul simplu de timp și bani cheltuiți pentru o ieșire de o zi în familie: până cauți și găsești idei pentru această ieșire (time and energy consuming), combustibil, condus mașina până la destinație, masa la restaurant pentru toată familia, cumpărat diverse jucării și suveniruri de la Bran și umplut de draci (copilul nu vrea să vă opriți acolo la întoarcere? Mă cam îndoiesc), lungul drum spre București. 

Simți că ai economisit timp și bani în acea zi? Nu prea cred.

2. La munte sunt urși, prin urmare mersul pe munte este periculos.

Realitate: să mergi printr-un cartier rău famat este mai periculos decât mersul în natură, sincer.

În natură sunt urși și alte animale sălbatice, da, și așa este normal să fie; este teritoriul lor, nu al nostru. Eu merg singur pe munte de vreo 15 ani și nu am văzut urs în carne și oase decât de vreo 3 ori; ursul era departe de mine, m-a văzut și m-a auzit fiindcă făceam zgomot intenționat, apoi a plecat. Urșii nu caută să se întâlnească cu oamenii. Pericolul apare numai dacă dai peste ei și se află la o distanță mică de tine, mai ales dacă e vorba de o ursoaică cu pui; pentru a preîntâmpina asta te sfătuiesc să faci zgomot când ești pe traseu, mai ales în zone mai puțin frecventate (cânți, strigi, vorbești singur). Noi, în turele cu copiii, așa facem.

3. Ce poate să îi arate ghidul, atât de interesant, copilului meu? Și eu pot să îl duc pe trasee.

Realitate: ghidul este o persoană bine pregătită fizic și profesional. Ghidul are cunoștințe vaste de geografia României în general și de teren montan în special, știe să interpreteze o prognoză meteo, știe ce echipament să ia cu el în orice anotimp, știe cât durează și mai ales CÂT POATE DURA un traseu dacă se schimbă vremea, are niște cunoștințe despre floră și faună, știe să ia în calcul un plan B.

Ghidul cunoaște foarte bine traseul, știe exact pe unde poate urma niște scurtături. Își poate da seama când vine furtuna și știe ce are de făcut pentru a ghida copiii în siguranță. Ghidul are cunoștințe de psihologia grupului și mai ales de managementul grupului – vorbim despre copii care pot fi uneori plini de energie, alteori indisciplinați. 

Nu în ultimul rând, ghidul are în spate, pe lângă cursuri și calificări, foarte multă experiență. Cu alte cuvinte, oricât ai încerca să îl întreci la capitolul trasee, ghidul va fi întotdeauna cu mulți pași înaintea ta fiindcă el asta face toată ziua: compune itinerarii, planifică trasee, merge pe teren, știe să ia în calcul diverse variabile.

4. Nu am nevoie de ghid în țara mea; cu o mașină și o hartă pot să ajung unde vreau.

Realitate: este adevărat dar numai parțial. Nu uita că ghidul este înainte de toate un om de teren. Asta înseamnă că a vizitat țara în lung și în lat și știe ce merită văzut și ce nu; știe unde nu ai drumuri de acces, știe unde merită să mergi în diverse anotimpuri, știe să găsească tot felul de comori care mai de care mai interesante. 

Am întâlnit mulți oameni care mi-au zis: ,,Oau, ce poze faine! Astea sunt din România? Nici nu știam că există așa ceva la noi.’’

Și până la urmă, depinde ce vrei să vezi. Vrei să mergi unde merge toată lumea, pe principiul mimetismului? Atunci nu ai nevoie de ghid, de acord. Dar dacă vrei să vezi ceva deosebit, ia-ți un ghid chiar dacă ești în țara ta! Cu siguranță vei constata diferența!

Și ca să confirm această teorie, vă mărturisesc că eu însumi mi-am luat ghid de trei ori în Romania și nu am regretat deloc.

QED

5. Copilul meu nu e în stare să facă un traseu de 4-5 ore.

Realitate: copilul TĂU este mai rezistent decât crezi tu. De-a lungul timpului am dus în ture de diverse grade de dificultate copii care aveau zero experiență. Cu răbdare, îndrumare și încurajare, au ajuns la nivel 8 pe o scara de la 0 la 10. Deci, dacă vrei, se poate! Ai mai multă încredere în copilul tău!

6. Traseul presupune mers mult prin iarbă. Dacă ia căpușe? Dacă se murdărește de balegă?

Realitate: nu pot să cred că dau un răspuns la aceste întrebări dar o voi face. Câți dintre cei care citesc ce scriu eu aici și-au petrecut vacanțele la țară, jucându-se în praf și alergând prin iarba înaltă sau călcând în balegă? Nu e nevoie să ridicați mâna, îmi imaginez că suntem mulți. 

Eu zic doar atât: lăsați-i să se murdărească, să calce și în noroi, să se ude în pârâu; la sfârșitul zilei se vor alege cu niște haine murdare dar cu experiențe de neuitat. Aerul proaspăt al naturii este revigorant pentru copii iar activitatea fizică construiește și dezvoltă corpuri puternice. Expunerea la lumina soarelui înseamnă absorbție de vitamina D și întărirea sistemului  imunitar. Jocul în aer liber permite unui copil să fie mai activ din punct de vedere fizic decât joaca în interior, copilul arzând mult mai multe calorii, îmbunătățindu-și condiția fizică și echilibrul emoțional. 

7. Copilul meu nu a făcut niciodată trasee și nu știu dacă o să-i placă.

Realitate: dacă nu îl trimiți măcar o dată…e clar nu are de unde să știe cum este; as simple as ABC.

8. Copilul meu nu e cu traseele, lui îi place să stea pe Play Station toată ziua.

Realitate: dacă are de ales, copilul va alege întotdeauna calea cea mai ușoară, e normal. Pentru că un copil nu are discernământ. E mai simplu să stea în vârful patului și să se joace decât să meargă cu unul care să îi dea de urcat și de coborât munții vreo 4 ore.

Ce poți face? Scoate-l din zona de confort și vezi ce se întâmplă, altfel va deveni couch potato și vei regreta peste niște ani. Are nevoie în prezent de îndrumarea ta, ca părinte.

9. Nu e nici o problemă că stă mult pe telefon sau pe laptop să se joace; e normal, și eu făceam asta când eram de vârsta lui.

Realitate: când noi eram de vârsta copiilor noștri, aveam acasă un PC, într-un loc fix. Acest lucru însemna că puteam sta la calculator doar în anumite intervale orare, corect? Problema (a se înțelege problema strict în acest context) în zilele noastre este că putem avea acces la laptop și alte gadgeturi peste tot și la orice oră – cu alte cuvinte copiii se pot juca pe gadgeturi 24 de ore din 24!

Nu credeți că asta îi afectează? Ei bine, am văzut cu ochii mei cazuri în care băiatul (dependent de realitatea virtuală) își lovește mama fiindcă i-a luat telefonul și nu l-a lăsat să termine un anume joc. 

Am dus acel băiat într-o tură pe munte acum niște ani și am reușit să îl scot din Matrix pentru o zi. În acea zi a fost alt copil, nu a întrebat nici o secundă de telefon, s-a jucat alături de alții, a făcut drumeție, a hrănit măgărușii de pe traseu; cu alte cuvinte, s-a distrat, a socializat în lumea reală, a fost fericit.

10. Ce beneficii are mersul pe munte?

Realitate: mai ales de când a început pandemia, beneficiile sunt și mai evidente. Pe scurt: decuplarea de la mediul virtual pentru o zi (nu-i așa că te-ai săturat să îl vezi stând pe telefon și atunci când mănâncă?), socializarea (jocurile multi player nu înseamnă socializare!), efortul fizic intens (se pun mușchii atrofiați în mișcare), învățarea depășirii de obstacole naturale (nu vrei ca al tău copil să învețe să sară peste un trunchi de copac, sau să traverseze un râu prin propriile puteri?), distracția de grup (nu cred că mai e nevoie să explic asta).

Copiii se simt bine afară, sunt LIBERI să exploreze, să se miște și să facă zgomot – afară se exprimă așa cum nu au voie în interior. În natură, copiii pot alerga, sări, țopăi, urca, rostogoli și striga sau chiar țipa, ceea ce îi relaxează și le reduce tensiunea, anxietatea și neliniștea.

În plus, natura creează copiilor un sentiment de pace și liniște. Mulți copii energici se opresc să privească o gărgăriță care merge sau o râmă care se târăște sau își petrec timpul concentrându-se la joaca cu un băț într-o băltoacă de noroi. Petrecerea timpului în natură reduce anxietatea și depresia.

Copiii interacționează cu alți copii și se împrietenesc, învață să comunice, să împărtășească și să rezolve probleme împreună, dezvoltându-și empatia și spiritul de grup. În turele pe care le organizez sunt mulți copii care au parcurs kilometri împreună și s-au împrietenit. Observ cum adesea își rezolvă propriile probleme fără inhibiții.

Copiii au atât de multă nevoie să petreacă timp în natură!