Pe cont propriu și fără cale de întoarcere.
Încep prin a spune că încă de la început am realizat un lucru: nu e ușor să vinzi; și completez: nu e ușor să vinzi când experiența ta în vânzări este zero (așa cum era a mea la momentul 2013).
Treaba e că eu chiar m-am așteptat (ce naiv eram) să am turiști imediat. Am demisionat la sfârșit de Mai și m-am așteptat ca turiștii să îmi bata la ușă; evident, nu s-a întâmplat așa.
Am avut atunci niște zile în care m-am îndoit foarte mult de mine și de decizia mea de a demisiona. M-am gândit că am făcut o mișcare proastă, că nu îmi va merge nimic și de nici un fel. Bineînțeles, m-am gândit serios să merg să îmi caut de muncă.
Știți cu ce seamănă situația din rândurile de mai sus? Seamănă cu renunțatul la fumat. Când renunți la fumat ai o perioadă (mai lungă sau mai scurtă, depinde de fiecare) în care ai face orice să pui mana pe țigări (scotocești peste tot, ceri cu împrumut, aproape că îți vinzi din casă numai să faci rost de niște țigări; te stăpânești, te lupți cu tine însuți, îți zici că nu ai voie și că trebuie să reziști. Dacă treci de acea perioadă de sevraj…ai câștigat.
Așa m-am luptat eu cu mine multe zile la rând până când am luat o hotărâre de neclintit: nu mă voi angaja și voi respinge orice ajutor pe care mi l-ar oferi cineva în acest sens; m-am înhămat la asta așa că trebuie să reușesc.
Odată luată hotărârea am mers și mai departe: mi-am aruncat și șters din calculator toate CV-urile ca să nu fiu tentat să le folosesc. De asemenea, am vorbit cu părinții și le-am zis să nu îmi propună cumva să mă angajez pe undeva fiindcă nu se va întâmpla; evident, asta mi-a atras dezaprobare din partea unor membri ai familiei.
Dupa ce am făcut cele de mai sus și am ars toate punțile totul a devenit foarte clar: nu mai e cale de întors!
Cum vinzi? Cum găsești clienții? Ce am făcut și cum am spart gheața.
Dacă ar exista un raspuns universal la întrebările astea ar fi bine. Diverse răspunsuri ar fi: faci un curs de vânzări, citești niște cărți de marketing, vorbești cu prietenii și cunoscuții și încerci să îi convingi să cumpere ce vinzi tu, te promovezi pe social media (în 2013 nu îmi aduc aminte să fi fost Instagram și Twitter de exemplu așa că singura chestie la îndemână era Facebook), și așa mai departe; ideea e că toate astea implică timp și bani iar eu nu aveam din belșug nici una…nici alta.
Am început timid cu Facebook și am reușit să adun câțiva oameni cu care am făcut o excursie în Făgăraș, de 4 zile. Nu m-am ales cu nimic de acolo (financiar) fiindcă dădusem un preț de nimic; între noi fie vorba îmi era și rușine să cer bani pentru serviciul meu.
Cum Facebook nu părea să dea cine știe ce roade mi-am îndreptat atenția în altă parte și am decis să țintesc mai sus: turiștii străini. Dar unde îi găsești?
Am dat peste Meetup; acesta este un site pe care socializează expații. Pe Meetup sunt diverse cluburi unde activează expații, dar nu numai ei (ex: clubul celor care fumează pipă, clubul celor care joacă darts, clubul celor care joacă fotbal Sâmbăta).
M-am gândit că acolo ar fi o ocazie bună să găsesc străini, să stau de vorbă cu ei și să încerc să mi-i fac clienți pentru excursiile mele. Am făcut un grup al celor pasionați de mersul pe munte și în vreo câteva zile am adunat câțiva zeci de adepți.
Acuma, aveam adepții și trebuia să mă întâlnesc cu ei și să le povestesc ce fac. Am organizat o întâlnire undeva în Centrul Vechi și spre surprinderea și fericirea mea au venit vreo 5-6 străini; nu era cine știe ce dar era un început.
Niciodată nu mi-a plăcut să mă expun și să fiu în centrul atenției însă în seara aia nu am avut de ales: trebuia să vorbesc despre serviciul meu și despre excursii; cred că am vorbit până mi s-a uscat gura, am povestit despre munți și despre tot felul de locuri pe care le văzusem și asta a dat roade.
O fată din Estonia m-a întrebat când fac prima excursie fiindcă ea ar fi interesată; în culmea fericirii i-am zis că pun planul la punct în câteva zile și apoi îi trimit oferta. Fast forward, a acceptat oferta și am reușit să mai cooptez pe cineva în acel tur; ăsta a fost primul meu tur privat cu două persoane.
Excursia a fost în Bucegi, două zile, cu cazare la Cabana Mălăiești. Am avut parte de o vreme superbă și de peisaje tare faine; m-am înțeles foarte bine cu Britta și cu Mirela așa că am păstrat legătura. Gheața fusese spartă!
După excursie am postat pozele pe Meetup iar pozele au stârnit interesul altor străini. Următorii turiști, peste două luni de zile, au fost din UK și din Australia.
Pe Kitti și pe Dale i-am dus în Ciucaș în luna Noiembrie; lor li s-a alăturat și Cristina. A fost o tură foarte frumoasă, plină de haz, peisaje superbe, mâncare buna și bere, așa cum numai în Ciucaș găsești 😊.
Kitti și Dale i-au adus câteva luni mai târziu pe alți prieteni de-ai lor, din UK, Australia, Statele Unite. Și turele cu ei au avut succes așa că asta mi-a dat și mai mult curaj să merg mai departe.
Era clar: treaba mergea și avea să meargă și mai bine!